Voluntariatul în viața tinerilor – „Brasil, meu amor!”

0
501

Dacă am putea să descriem cuvântul voluntariat în doar câteva cuvinte, probabil că printre acestea am regăsi „implicare”, „timp”, „dedicare” și „emoție”. Dar această aventură, numită „voluntariat” este aproape imposibil de cuprins într-o scurtă frază deoarece implică culori și nuanțe diferite pentru fiecare dintre noi. Echipa redacției noastre își dorește ca prin seria de articole: „Ce înseamnă voluntariatul pentru tineri?” să împărtășească cu întreaga comunitate clujeană  povestea tinerilor voluntari, a celor care își dedică timpul, sentimetele și emoțiile pentru a aduce plus valoare în societate și pentru a crea un univers cât mai armonios.

Primul articol din această serie îi este dedicat Cristinei Semco, o tânără voluntară în cadrul AIESEC, care la doar 20 de ani a pornit plină de speranță și de entuziasm în cea mai frumoasă experiență de până acum în Brazilia sau cum spune ea Brasil, meu amor.

Vreau să plec. Undeva. Oriunde.

Cum sună America de Sud? Brazilia?

Îmi surâde ideea. Și așa a început visarea. Din prima săptămână a lunii octombrie și până în 12 iulie am tot așteptat cu sufletul la gură. Ziua cea mare a sosit. Am schimbat și prefixul. Acum mă definește “de” pentru că am 20 “de” ani. Iar acum, după fiecare moment de extaz și fericire, a sosit clipa…să mă destăinui rândurilor goale. Pentru că vreau să umplu rânduri cu gânduri și sufletul fiecărei persoane cu care interacționez cu bucurie. . . . Ei bine, pentru mine Brazilia este cu adevărat cea mai frumoasă experiență de până acum pentru că am făcut voluntariat într-o școala din „Baixa Cidade”, cum ar spune poporul, dar am și vizitat locșoare neatinse de picior de om… sau cel puțin asta tind să cred pentru că omul sfințește locul. Pe mine locul m-a sfințit până la final.

Pentru a surpinde cât mai bine toate detaliile din această aventură, Cristina ne-a răspuns plină de emoție fiecărei întrebări pe care i-am adresat-o.

Cum ai aplicat pentru acest program și care au fost criteriile de selecție?

Îmi place să îmi dedic timpul activităților de voluntariat. De obicei, din una în alta, așa încât să simt că aduc impact în societate. Acum 2 veri am aflat despre AIESEC. Am intrat pe platforma organizației și m-am înregistrat. După 2 zile am fost contactată pentru a stabili o întâlnire în care să primesc mai multe informații despre oportunitatea de Global Volunteer. Uimire pe chip și-n suflet când am aflat că pot fi voluntar pe o perioadă de 6 săptămâni oriunde pe Glob. Dar instinctul m-a dus în Brazilia – un proiect bazat pe Quality Education (SDG 4[1]), oportunitatea de a fi parte din echipa de voluntari internaționali cu un scop comun: îmbogățirea cunoștințelor prin educație non-formală la o școală din Salvador.

În ce a constat activitatea ta acolo?

Ca fiecare oportunitate de Voluntariat Global, activitatea a constat în jocuri, idei de lucru manual, pictură, dans, jocuri bazate pe cultură, ori chiar probleme globale de interes actual, precum Climate Change; scopul lor a fost de a-i sprijini pe micuții elevi cu vârstă cuprinsă între 3 și 6 ani. Toate acestea câte 5 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, deci 25 de ore în fiecare săptămână din cele 6 am învățat să comunic, să folosesc idei utile și să apreciez simplitatea. Subliniez cuvântul final al propoziției anterioare deoarece, în opinia mea, fericirea prin simplitate și iubirea prin diversitate definește Bahia.

Unde ai locuit?

Pe durata întregului proiect am locuit la o familie gazdă. Fiica și fiul lor m-au întâmpinat la aeroport și în casa (pot spune) noastră pentru 6 săptămâni. Ajungând în Salvador de ziua mea de naștere, părinții m-au așteptat cu bolo[2] și suc de Guarana[3], am mers la cinema, la plajă și alte activități care să ne unească interesele zi de zi.

Care sunt activitățile pe care le făceai în timpul liber?

Încă din prima zi, am luat orașul la pas împreună cu gazda, iar încet, încet am descoperit cotloanele Salvadorului prin plimbările cotidiene până la finalul experienței de „profă”. În primul weekend am mers cu toată familia la plajă. Am atins pentru prima dată oceanul cu sfială și am prins curaj parcă. Curaj să mă remarc și să mă bucur de fiecare moment. În al doilea weekend am mers la cinema și alte activități scurte așa încât să deschidem ușile ferecate ale necunoscutului. Al treilea weekend l-am petrecut cu echipa și voluntarul local. Dacă tot am adus în discuție echipa, doresc să o și prezint: Chabeli din Texas, Marisol din Argentina și Francesca din Ohio sunt fetele cu care am străbătut plaja sau străzile aglomerate ale capitalei Bahiei. Abia în al patrulea weekend ne-am atins  planul de a călători pe o insulă, Morro de São Paulo, loc de care m-am îndrăgostit încă din prima clipă. Al cincilea weekend  l-am petrecut într-o comunitate hippie – Aldeia Hippie a fost locul unde mi-am fondat o opinie asertivă asupra realității. Iar ultimul weekend l-am petrecut pe plajele din Salvador – ciclu complet.

Ce dificultăți ai întâmpinat?

Dacă ar fi să spun din suflet (chiar asta e și intenția), din primul moment m-am simțit pusă la zid de context. Nu într-un mod extrem, dar s-a simțit mai ales diferența cultură. Primul contact cu gazdele a fost uimitor. Tot atunci am descoperit că, pe cât de amabili și deschiși sunt, pe atât de puternic s-a simțit provocarea impusă de bariera lingvistică – ei nu știau engleză. Primele 2 săptămâni au fost roller-coaster pentru că și la școală a fost aceeași poveste impresionantă. Însă după cele 2 săptămâni am reușit să îmbin utilul cu plăcutul și am început astfel să comunic mai liber cu cei din jur. Cea mai bună repetiție era pe stradă, unde se vinde orice de la apă la fructe. Practic, acolo mi-am dat testul de apartenență la societatea bahiană, dar chiar și așa eram considerată ‘gringa’[4].

Ce te-a impresionat cel mai mult?

Stilul de viață al cetățenilor brazilieni este greu de descris. Primul cuvânt care îmi vine în minte, dacă ar fi să asociez, este fericire. În fiecare zi zăream pe stradă copii fericiți și doamne amabile, care vindeau în busul care ne ducea la școală gogoșele umplute cu gem de goiaba. Toată lumea e cu toată lumea și toți viețuiesc în pace și fericire. Tocmai asta lipsește prin alte părți ale lumii. Am fost și încă sunt impresionată de legăturile armonioase dintre oameni, amabilitatea cu care eram abordată sau siguranța de pe străzi, deși se zvonește că Brazilia e o țară periculoasă. Prețuirea fiecărei clipe e esențială într-o experiență extraordinară alături de oameni dragi.

Cum apreciezi modul de viață al brazilienilor? Dar mâncarea lor?

Brazilienii sunt indivizi jos pălăria. Spun asta pentru că m-a impresionat efectiv stilul lor de viață. Repet la infinit metoda „fericire prin simplitate”. E magică această abordare – traiul bun e alături de oamenii noștri; banii sunt doar niște hârtii și noi avem nevoie de bunăstare. Asta e morala care mi s-a demonstrat până în ultima clipă petrecută în experiență de voluntariat din capitala Bahiei. Cât despre mâncare, ei bine, e prozaică bucătăria bahiană cu influențe din întreaga lume. În fiecare dimineață obișnuiam să bem alt sortiment de suc – mereu alt fruct tropical la bază și să mâncăm fie budincă de tapioca, fie banana da terra. La prânz găteam mâncare pe bază de fructe de mare (de la veșnicii creveți la crabi cu cleștele). Ca desert, apelam la magazinul de la colț, de unde cumpăram șerbet de Açaí. Desigur, am savurat și bunătăți precum Acarajé (asemănător falafelului, dar cu influențe africane) sau felurite tocane braziliene cu diverse ingrediente printre care lapte de cocos și creveți. În final, trebuie să amintesc apa de cocos, cu care mă revigoram zilnic sub soarele arzător. De remarcat faptul că încercam zilnic noi bunătăți gustoase de-ale Salvadorului.

Cum crezi că te-a schimbat această experiență?

6 săptămâni pe un alt continent la 20 de ani mi-au deschis ochii. În adevăratul sens al cuvântului. Zilnic realizam cât de facil e să viețuiesc în armonie cu oameni diverși de care m-am legat prin amintiri și experiențe plăcute de neuitat. Totodată, comunicarea și-a spus cuvântul, reușind să vorbesc cu fiecare persoană în felul meu, ajungând de la bine la excelent. Valurile, razele soarelui și bunăstarea definesc perioada de „hoinărit” zilnic pe străzile Salvadorului. Cu dor de casă și liniște-n suflet, m-am bucurat de fiecare clipă și am învățat să apreciez oamenii, contextul și esența. Toate adunate în jurnalul meu intitulat pleonastic  „voluntar curajos” pentru că exact așa mă consider chiar și acum. Sunt recunoscătoare pentru oportunitatea de Global Volunteer descoperită prin AIESEC. Sfatul meu e să luăm în considerare fiecare șansă prin care ne putem remarca printr-o vorbă, acțiunile noastre sau diferența pe care suntem în măsură să o înfăptuim.

Uneori poate greu de crezut, dar voluntariatul și acțiunile în care ne implicăm ne pot schimba viața chiar la 360 de grade. Emoția și dăruirea există în fiecare dintre noi, iar experiențele pe care le acumulăm și le trăim ne formează pentru ceea ce urmează să fim – oameni mari.




[1] The Sustainable Development Goals (SDGs), also known as the Global Goals, were adopted by all United Nations Member States in 2015 as a universal call to action to end poverty, protect the planet and ensure that all people enjoy peace and prosperity by 2030. Sustainable Development Goal 4 (SDG 4) is the education goal. It aims to “ensure inclusive and equitable quality education and promote lifelong learning opportunities for all.”

[2] Tort tradițional brazilian.

[3] Fruct zemos, dulce si putin acid cu gust de capsune si de pere. (Specific brazilian)

[4] Gringo/a este un termen folosit la nivel regional în țările din America Latină pentru a face referire la acei vorbitori de limbă engleză.