Tășuleasa Social, un exemplu de responsabilitate față de mediu și educație. Cunoaște povestea acestei organizații și importanța mișcărilor de împădurire.

0
571

Articolul prezent îl voi începe prin a fi sinceră cu voi și a vă mărturisi că nu cunoșteam această organizație până în prezent, când am început să mă documentez despre ea și despre activitățile pe care le practică. Așadar, prin intermediul acestui articol, vom cunoaște împreună cu ce se ocupă Tășuleasa Social și care sunt liniile directoare care o definesc.

Organizația a luat ființă în anul 2001 și este denumită după vârful la poalele căruia și-a amplasat lăcașul: Tășuleasa, din Munții Bârgăului, lângă Pasul Tihuța. Sună ca o destinație unde clar ai vrea să îți petreci timpul. Locul îi găzduiește pe tinerii dornici de a învăța ce înseamnă să fii voluntar și să îți pese de natură. Inițiativa își propune să demonstreze că tinerii sunt mult mai activi atunci când vine vorba de mediu și de problemele aferente. Acest lucru nu ar fi de mirare, întrucât tinerii sunt urmașii care vor sălășlui pe aceste meleaguri. Astfel, este de datoria lor să contribuie la conservarea mediului înconjurător și să projeze Mama-natură. De altfel, mulți dintre tinerii voluntari, poate unii dintre ei studenți, departe de casa părintească, se „trezesc” într-o casă mult mai mare, numită Pământ, întreținută de Mama-natură și pe care trebuie să o respecte.

Un aspect impresionant la această organizație este faptul că, de-a lungul timpului, a lucrat cu adolescenți cu diferite probleme: deținuți din școlile pentru minori, copii din zonele defavorizate social ori copii cu deficiențe cognitive, tocmai pentru a le oferi acestora un țel și o cauză pentru care să lupte. Cea mai mare realizare a ONG-ului este Pădurea Pedagogică, prima școală ecologică interactivă din România, care îi învață pe copii, dar nu numai pe aceștia, diverse lucruri despre natură, animale, împădurire și beneficiile împăduririi.

Tășuleasa Social organizează mai multe activități, cu scop educativ, precum Școala de Mers pe Munte, la care, iubitorii de natură și de un stil de viață sănătos, învață, într-o manieră didactică și, în același timp, practică, tehnici de urcare pe munte. Totuși, cea mai importantă activitate pe care organizația o întreprinde și, mai mult ca sigur, de necesitate maximă pentru România este activitatea de împădurire. Aceasta are ca scop conștientizarea dezastrelor ecologice cauzate de tăierea inconștientă și ilegală a copacilor și mai precis, a pădurilor din România. Așadar, Tășuleasa Social a inițiat campania, denumită „Pădurea Transilvania”, care are în vedere locurile despădurite ilegal, terenuri degradate și comunități care au sub 3% suprafață împădurită, pe care încearcă sa le readucă la vegetație. În fiecare an, se organizează împădurirea, împreună cu Banca Transilvania și se urmărește plantarea puieților pe o suprafață de 10 hectare, într-o singură zi, în locurile problematice, menționate mai sus. Această activitate se desfășoară de 15 ani și cu timpul, pare să cunoască din ce în ce mai mult succes, dovada regâsindu-se în faptul că tot mai mulți oameni și mai ales tineri, se oferă voluntari în activitatea de împădurire. Inițiativa „Pădurea Transilvaniei” urmărește să aducă locurile unde plantează copacii la „starea de masiv”, adică o pădure în care copacii sunt plasați la o distanță care să permită plimbarea liniștită. De asemenea, revizuirea pădurilor se face în fiecare an.

Situația face ca articolul să fie redactat în preajma zilei de 23 noiembrie, zi în care voluntarii ONG-ului, împreună cu alți oameni din Cluj, Bistrița-Năsăud, precum și alți doritori care migrează din alte părți ale României, își iau la pachet voia bună și puterea de lucru și se îndreaptă către Sânmihaiu de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud, pentru a verifica ultimul loc plantat din cadrul proiectului „Pădurea Transilvania” 5.0. „Pădurea” a fost plantată în această primăvară și cu ocazia acestei zile, se recurge la o revizuire a sa.
Acestei activități practice i se adaugă Marșul pentru Păduri. Atât împădurirea, cât și Marșul reprezintă forme de protest din partea organizației, Tășuleasa Social, dar și din partea altor oameni, față de stadiul în care se află pădurile românești la această oră sau, mai imperativ spus, stadiul în care nu se află pădurile la ora actuală! În prezent, în România se defrișează, în total, cam 3 hectare de pădure pe oră, în condițiile în care ONG-ul plantează 10 hectare de pădure într-o singură zi, cum am menționat deja. România are peste 32% suprafață împădurită, adică mai mult decât e minimum în Uniunea Europeană, dar, dacă ar fi să facem o plimbare prin pădurile României, vom constata că majoritatea copacilor sunt destul de mici.

Impactul cel mai puternic vine din partea Marșului pentru păduri. Ultimul marș de acest tip s-a organizat pe 3 noiembrie 2019, în București, dar și în mai multe orașe din țară, printre care și orașul Cluj-Napoca. Oamenii, îmbrăcați în costume de animale, cu mesaje dure pe pancarde și acompaniați de sunetul asurzitor al drujbei, au ieșit în stradă pentru pădure. Motivația lor este că au epuizat orice formă de dialog cu Ministerul Apelor și Pădurilor. Se pare că, din nou, politicienii și cei de la conducerea țării sunt în tabăra adversă. Ei amână rezolvarea problemelor și pădurile dispar în continuare. Colac peste pupăză, te mai trezești și cu urși pe șosea. Dar, la final, e vina animalului, că TU i-ai distrus habitatul natural. De asemenea, să nu mai vorbim de schimbările climatice, de inundații și alte dezastre naturale determinate de tăierea imatură a copacilor. Așadar, activitatea de protest solicită modernizarea Sistemului Automat de Urmărire a Materialelor Lemnoase, pentru a opri hoții de lemne.

Precum afirmă și mesajul, pădurile ne oferă viață, ne oferă oxigenul de care avem nevoie pentru a supraviețui. Natura și elementele sale sunt primordiale pentru existență. Distrugerea pădurilor și a ecosistemului va duce la dispariția noastră treptată. Singuri ne facem rău prin degradarea și distrugerea mediului înconjurător. Trebuie să conștientizăm că natura, singură, are o capacitate de regenerare foarte mare, fără să intervenim noi. Mediul este realizat cu o perfecțiune și minuțiozitate desăvârșită și nu are nevoie de ajustări, ci doar de protecție și conservare din partea noastră. Noi trebuie să lucrăm împreună cu natura și nu împotriva ei. Nu se interzice tăierea lemnului, ci doar tăierea sa ilegală. O exploatare a acestei materii prime trebuie să se realizeze după anumite reguli naturale; un copac se poate exploata și chiar este recomandat acest lucru, abia după 120 de ani de existență, deoarece rata de dioxid de carbon pe care o absoarbe nu mai este atât de mare. Copacii trebuie să ajungă la o anumită maturitate înainte de a fi tăiați și „valorificați”.

Așadar, strigă împreună cu mine „STOP, despăduririlor ilegale!”, deoarece „banii nu cresc în copaci!”. Decât să tai copaci pentru hârtie, mai simplu ar fi s-aduni hârtii dintre copaci. Așadar, să ne alăturăm acestor inițiative și să încercăm să oferim mai multă atenție mediului, pentru că dacă îl vom asculta, vom observa că ne oferă destule mesaje despre stare gravă în care se află.

Redactat de Sorina Văleanu