Șase tineri, țări diferite, aceeași pandemie

0
442

Ce au în comun Maria, Kostas, Giada, Hannah, Monica și Mykola? În mod normal, participarea lor în proiecte Erasmus ar fi cea care m-ar determina să îi includ pe toți în această ecuație. Așa am ajuns să îi cunosc pe toți. Și toți, de altfel, eram uniți de sentimentul care ne spunea că trăim „aventura” vieții noastre în timpul zilelor petrecute pe meleaguri străine. Dar nu e chiar așa.

În prezent, avem de înfruntat una mult mai însemnată și deloc binevenită. Aventura numită „pandemie” este cea care ne va marca următorii ani din viață, iar pentru a ieși învingători din lupta cu acest „monstru”, care ne-a închis în case și se joacă cu psihicul nostru, putem fie să ne folosim timpul într-un mod productiv, fie să îl irosim. De aceea, i-am întrebat pe cei cinci cum a decurs până acum experiența carantinei, ținând cont de contextul din fiecare țară.

Giada este din Italia, țară care reprezintă în continuare unul dintre cele mai mari focare. Numărul cazurilor este într-o ușoară scădere, dar nimeni nu se poate bucura încă.

La început, am fost tristă și oarecum furioasă, pentru că nu-mi place să fiu lipsită de privilegiul libertății. După o săptămână sau două, am încercat să fiu mai pozitivă și să petrec cât mai puțin timp complet singură. Dar apoi, ultimele zile au fost din nou dificile. Atât problemele de familie, cât și gravitatea situației mi-au cauzat atacuri de panică și nu am putut să dorm. Am apelat la un psiholog, iar asta mă ajută foarte mult. – a povestit aceasta.

Chiar dacă școlile au fost închise încă din prima fază, orele au continuat prin intermediul platformelor de E-learning. Astfel, fiind nevoită să participe până la 12:30 la cursuri, a ajuns să își dezvolte o rutină în această perioadă, iar când nu face teme sau citește, Giada desenează sau urmărește câte un episod pe Netflix. Ceea ce ei îi priește.

În Spania, pe de altă parte, decizia de închidere a școlilor și universităților a fost luată inițial la nivelul fiecărei comunități autonome, la jumătatea lunii martie. Pentru că statul spaniol este divizat în 17 astfel de comunități. Nu a existat o unitate la nivel național din primul moment, ci abia când s-a confirmat faptul că virusul s-a răspândit.

Până pe 9 mai cel puțin, când se va încheia actuala stare de urgență, studenții și elevii continuă activitatea online. Cursurile față în față vor începe în abia în septembrie, iar asta am aflat de curând. Acest lucru îi afectează, desigur, pe cei care nu au posibilitatea de a lucra pe un computer. – punctează Monica.

Cât despre situația ei personală, aceasta a mărturisit că toată treaba asta cu statul acasă dă roade în cazul său.

Citesc mult, iar asta e una dintre pasiunile mele și, mă bucur, de asemenea, de muzică și filme. Încerc să studiez și pe cont propriu, pentru a mă forma în continuare mental. Pe lângă asta, board game-urile reprezintă un prilej pentru a petrece timp cu ceilalți trei colegi de apartament. Am timp și pentru sport acum. Deși în primele zile am fost oarecum apatică, acum am reușit să-mi creez un program de exerciții, ajutată de unul dintre colegi.

Izolarea o ține departe de familie, pentru că e stabilită în Madrid, acolo unde studiază, dar e mulțumită pentru faptul că ei sunt sănătoși. Crede că asta contează acum.

Discuția cu Hannah, de altfel, mi-a oferit o dublă perspectivă, pentru că ea este din Germania, dar anul acesta studiază în Franța, la Grande Ecole, adică o instituție de elită, specializată pe o anumită arie.

Cursurile online se mențin până la vară, iar examenele urmează să le susținem prin intermediul unor platforme. Profesorii fac eforturi mari pentru a ne motiva și pentru a ne lămuri fiecare chestie. Totuși, am examene în două săptămâni și sunt puțin îngrijorată de cum vor fi.

După închiderea universităților, Hannah s-a întors în Germania, la familia ei. Avea impresia că se va putea întoarce în cel mult o lună în Paris, dar apoi a urmat închiderea granițelor și era deja clar că nu va putea face asta, nici măcar pentru a-și muta lucrurile din apartament.

Între timp, am început să învăț spaniola, care m-a fascinat mereu. În plus, sportul a rămas în continuare parte din rutina mea, dar regret că nu mai pot face fotbal, a explicat aceasta.

De la Maria și Kostas am aflat că, în Grecia, lucrurile stau ceva mai bine în comparație cu țările menționate mai sus. Măsurile au fost luate repede, astfel că toate unitățile de învățământ au fost închise pe 12 martie, după ce s-a ajuns la 100 de cazuri.

Kostas: Am fost nevoit să mă întorc în orașul natal, pentru că în orașul în care studiez (Inginerie Electrică) stau singur și nu am vrut ca ai mei să fie neliniștiți din cauza mea. În felul ăsta, nu trebuie să îmi fac griji pentru ce mănânc sau pentru alte lucruri casnice. Regret totuși faptul că echipa mea de teatru nu poate să își țină repetițiile. Trebuia să jucăm într-un spectacol care ar fi avut loc într-un teatru important, în al doilea cel mai mare oraș din Grecia.

Partea bună totuși, din toată nebunia asta, este că am timp, iar asta îmi permite să editez un scurtmetraj pe care l-am filmat acum ceva vreme sau să ascult podcasturi. Pe scurt, încerc să mă folosesc de toate uneltele și metodele pentru a supraviețui psihic în această izolare.

Maria: Eu am examene anul acesta, iar acum pot să stau să învăț pentru ele în voie. Particip la orele online și, de asemenea, am progresat cu nivelul meu de italiană.

Într-un ritm ceva mai stabil și pozitiv a mers și Ucraina. După părerea lui Myk, limitările publice introduse în avans au determinat această direcție.

Cred că Ucraina urmează să atingă vârful epidemiei, cu aproape 400 de cazuri diagnosticate zilnic și un total de 6500 de oameni infectați, a precizat el.

Cât despre schimbările generate la nivel personal:

Nu prea am timp liber, pentru că studiez și lucrez de acasă. Practic, am același program, doar că acum sunt aproape de părinții și iubita mea, pe care nu îî mai văzusem de ceva vreme, deoarece eu sunt stabilit în Kyiv, iar ei în orașe diferite. Sunt fericit, așadar, că măcar trăim aceste vremuri grele împreună.

În final, o să închei cu ceva ce a spus Monica și mi-a rămas în minte:

Dacă nu învățăm fiecare câte ceva după toată perioada asta, înseamnă că degeaba am trăit-o!

Redactat de: Pop Bianca-Alexandra