Andreea Portărescu – „muzica este hrana sufletului meu”

0
2121

Mereu am crezut că eu am ales să fac muzică, pe când, cred că totuși ea m-a ales pe mine.

Tânără, ambițioasă și dornică de a face ceea ce îi place cu adevărat, la cei 19 ani, Andreea Portărescu este acea persoană care e pregătită să încerce și să treacă peste toate obstacolele vieții pentru a-și atinge scopul mult dorit.

Un factor care a contribuit la dezvoltarea mea muzicală, e că ascultam jazz de mică și piese vechi (până în ziua de azi sora mea de 8 ani îmi arată hit-urile ce se difuzează). Astfel, copiii au de regulă prieteni imaginari, iar eu aveam o lume a mea în care trăiam, o lume care mi-a oferit totul: sprijin, dezvoltare, hrană (sufletească), iubire și dăruire. Nu o să mă crezi, dar trăiesc până acum în acea lume și deși de multe ori mi s-a zis că muzica e un moft copilăresc, dacă într-adevăr este așa, atunci vreau să rămân copil toată viața. Pentru că de când mă țin minte, de mică cântam în baie, iar mămica credea că plâng și mereu când plângeam, îmi cânta ca să mă liniștesc.

După gimnaziu, în ciuda dorinței părinților de a deveni medic, Andreea a hotărât ferm să aplice la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (acum Centru de Excelență în Educație Artistică). Frumoșii ani în incinta acestei instituții și-au lăsat bine amprenta în amintirile ei, întrucât, aici a luat naștere și frumoasa trupă Soul.

Fiind primul an la colegiu, am cam oprit un pic relația cu muzica (știu că sună paradoxal, dar majoritatea am făcut-o). Am încetat să cânt acasă sau pentru mine, am încetat să o mai simt, relația noastră se răcea și aveam gânduri să și plec, dar eu încă mai speram. Mă bucură faptul că am avut marele noroc de a face cunoștință cu oameni buni și frumoși aici, dintre care două fete pe nume Jessica și Irina, noi fiind cele mai bune prietene și mergând peste tot împreună, profesorii aveau deja obiceiul de a ne numi “Sfânta Treime”.

Cum a început totul? Foarte simplu. Accidental, i-am arătat o piesa (“Одно и тоже” de IOWA) Jessicăi, după care în același moment a intrat și Irina în clasă. I-a plăcut atât de mult ce auzea , că s-a așezat la pian și am început să improvizăm fiecare. Paradoxal, dar trei tipuri de voci feminine (înaltă, medie și joasă) s-au combinat perfect, fără mult efort. Imediat am filmat un video și l-am postat, iar marea mirare a fost atunci când în primele 24h, cover-ul nostru acumulase peste 25.000 de vizualizări. Țin minte și acum șocul meu când m-am trezit dimineața. Datorită susținerii din partea tuturor, am hotărât să mai încercăm un cover, care la fel, a avut același succes. Prin urmare am creat un cont aparte pe platformele Facebook și Instagram, unde periodic încărcam noi poze și filmări.

Singurul motto pe care îl urmau era: “Tot ce facem, e să fie din suflet, să fim o trupă ce aduce un mesaj, o emoție. Să fim artă noi”. De aici a și pornit denumirea trupei Soul, datorită căruia lumea a început să le iubească și să le admire arta.

Am avut mai multe perioade: de televiziuni, concerte, liniște și creativitate. Și toate au fost la locul lor. Datorită iubirii oamenilor, am fost contactate de niște moldoveni, ei fiind trei prieteni: Daniel Gutu, Doreen Cobzarenco și Stefan Gobano, care ne-au propus o frumoasă colaborare. Astfel am lansat împreuna o piesă tare nice,“Feel your love”, care era prin top-urile din Bulgaria și alte țări și care până astăzi cântă la KissFm , Student FM și alte posturi de radio.

După Soul, Andreea a cântat și cu alte trupe (deja formate) și a realizat că totuși munca și eforturile depuse atunci nu se compară. Astfel, a hotărât ca în continuare să se formeze ca artist solo. Totuși, așa cum nimic nu e un obstacol, ci o oportunitate pentru ea, Andreea împreună cu o prietenă au luat decizia de a participa la unul dintre cele mai mari concursuri internaționale.

Din curiozitate am mai format un duet cu o colegă, alături de care merg la orele de canto, Petronela Donciu, pentru a participa la concursul Eurovision. Aici pot vorbi despre experiența respectivă zile în șir, dar unicul lucru pe care îl voi spune e că: Da, poate nu e mare treabă sau nu are sens (atâta timp cât nu ai un nume) să participi la un concurs atât de grandios, dar se merită! Să vezi cum e organizat totul din background, să simți pressing-ul din concurs, să fii atât de ocupat de interviuri, costume, coregrafie, voce, să fii un pic de “vedetă” măcar pentru 5 minute. Se merită! Și îmi îndemn toți colegii să încerce dacă, într-adevăr, cred că pot arăta ceva frumos și de calitate.

Pe viitor, Andreea are în plan o cale lungă și greu de urmat, dar așa cum muzica este sufletul ei și e cea care o motivează să crească, este pregătită pentru noi încercări.

Apropo, următorul scop este România și sunt sigură că relația noastră va face față oricărui tip de provocări. Ce aș vrea să spun celor ce s-au regăsit citind acest interviu sau care urmează să se regăsească , e să viseze! Cât mai mult și cât mai des! Visele nu îngrașă.

Puteți asculta un alt cover interpretat de Andreea – AICI.

Redactat de: Costeleanu Vasilisa